152830 Dinkinesh: Diferență între versiuni

152830 Dinkinesh
Dinkinesh și satelitul său Selam fotagrafiat de camera L'LORRI a sondei Lucy
Descoperire[1]
Descoperit de	LINEAR
Loc descoperire	Lincoln Lab ETS
Dată descoperire	4 noiembrie 1999
Denumiri
Denumire MPC	(152830) Dinkinesh
Pronunție	/'din.ki.neʃ/
Denumit după	Dinkʼinesh (fosila Lucy)
Nume alternative	1999 VD57 · 2004 HJ78 · 2007 CB63[2]
Categorie planetă minoră	centura de asteroizi[1] · (interior)
Caracteristicile orbitei [1]
Epocă 25 februarie 2023 (JD 2460000.5)
Parametru de incertitudine 0
Arc de observare	23,06 ani (8.422 zile)
Earliest precovery date	15 Octombrie 1999
Afeliu	2,437 UA
Periheliu	1,946 AU
Axa semi-majoră	2,191 AU
Excentricitate	0,1120
Perioadă orbitală	3,24 ani (1.185 zile)
Anomalia medie	25,239°
Mișcarea medie	0° 18m 13,874s / zi
Înclinație	2,094°
Longitudinea nodului ascendent	21,380°
Argumentul perihelion	66,711°
Sateliți cunoscuți	1
Caracteristici fizice
Diametrul mediu	7002790000000000000♠790 m (primar)[3]
Perioadă de rotație	3,7387 ± 0,0013 h[4]
Albedo geometric	6999270000000000000♠0.27+0.25 −0.06[5]
Clasă spectrală	Sq[6][7] V–R = 6999455000000000000♠0.455±0.025[8]
Magnitudinea absolută (H)	17,62±0,04 (banda V)[6][8](pL3)

152830 Dinkinesh (denumire provizorie 1999 VD₅₇) este un asteroid binar din centura principală cu un diametru de aproximativ 790 m. A fost descoperit de căutarea Lincoln Near-Earth Asteroid Research (LINEAR) de la Socorro, New Mexico, pe 4 noiembrie 1999. Dinkinesh, numele împrumutat de la un cuvânt etiopian pentru fosila Lucy, a fost prima țintă de zbor apropiat a misiunii Lucy a NASA, care s-a apropiat la 425 km (264 mi) de asteroid pe 1 noiembrie 2023.^[9] În timpul zborului, nava spațială Lucy a descoperit că Dinkinesh are un satelit natural binar de contact, numit Selam, care are 220 m în diametru. Dinkinesh este cel mai mic asteroid din centura principală explorat până acum de către o navă spațială, deși au fost explorați și câțiva asteroizi mai mici din apropierea Pământului.

Dinkinesh a fost descoperit pe 4 noiembrie 1999 de sondajul ceresc Lincoln Near-Earth Asteroid Research (LINEAR) de la Socorro, New Mexico.^[2] Observațiile descoperirii au fost publicate de Minor Planet Center (MPC) pe 23 noiembrie 1999, iar asteroidului i s-a acordat denumirea provizorie de planetă minoră 1999 VD₅₇, care descrie anul, luna și ordinea descoperirii sale în luna respectivă.^[10] Sondajele LINEAR și Spacewatch (Kitt Peak, Arizona) au continuat să-l observe pe Dinkinesh până pe 15 noiembrie 1999, după care asteroidul s-a pierdut și a rămas nerecunoscut timp de ani de zile.^[11]

Pe 19 aprilie 2004, Spacewatch l-a reobservat pe Dinkinesh ca un asteroid aparent nou, dar a atribuit greșit aceste observații celor ale altui asteroid neînrudit, 2004 GZ₄₃, care a fost descoperit de aceeași căutare pe 12 aprilie 2004.^[12][13] Dinkinesh a fost reobservat ca un asteroid aparent nou pe 15 și 17 februarie 2007 de căutarea Near-Earth Asteroid Tracking (NEAT) al Observatorului Palomar din comitatul San Diego, California, care a determinat pe MPC să-i acorde lui Dinkinesh denumirea provizorie 2007 CB₆₃ pe 25 februarie 2007.^[14][15] Gareth V. Williams, directorul asociat al MPC la acea vreme, a recunoscut că 1999 VD₅₇ și 2007 CB₆₃ erau același asteroid și a publicat legătura pe 2 martie 2007.^[16][17] Legătura dintre observațiile lui Dinkinesh din 1999 și 2007 a permis MPC să găsească observații suplimentare din 2001-2007, unde asteroidul a fost detectat anterior fără să se știe.^[18][19] Legătura și observațiile suplimentare au extins arcul de observație al lui Dinkinesh la peste 7 ani și au redus foarte mult incertitudinile orbitei sale. Acest lucru a permis MPC să-i dea lui Dinkinesh numărul de catalog permanent de planetă minoră 152830 pe 2 aprilie 2007. Observațiile LINEAR pre-descoperire ale lui Dinkinesh din 15 octombrie 1999 au fost ulterior identificate și publicate pe^[20][21] 19 august 2007, extinzând arcul de observație cu încă 5 ani.^[22]

Pe 3 martie 2007, MPC a stabilit că observațiile Spacewatch din 2004 cu Dinkinesh nu erau ale lui 2004 GZ₄₃ și, prin urmare, a redenumit aceste observații ca 2004 HJ₇₈.^[23] Cu toate acestea, MPC nu a recunoscut că 2004 HJ₇₈ a fost Dinkinesh până când Gareth Williams a făcut legătura și a publicat-o la 9 februarie 2009.^[24]

Dinkinesh este numele etiopian pentru fosila Lucy, după care este numită misiunea Lucy a NASA.^[25] Numele înseamnă „ești minunat” în limba amharică (ድንቅነሽ).^[26][27] „Din(i)k’i” înseamnă „minunat” ^[28] și „nesh” înseamnă „ești” în forma feminină a acestui pronume și verb. ^[29] Asteroidul a fost fără nume când a fost selectat pentru explorare de către sonda spațială Lucy, așa că echipa misiunii Lucy a propus numele Dinkinesh Grupului de lucru pentru Nomenclatura Corpurilor mici (WGSBN) al Uniunii Astronomice Internaționale, care a aprobat și a anunțat numele pe 6 februarie. 2023.^[30][31]

Dinkinesh orbitează Soarele în centura principală interioară de asteroizi pe o orbită eliptică cu o distanță medie de 2,19 unități astronomice (328 de milioane de km) și o perioadă orbitală de 3,24 ani.^[1] Cu o excentricitate orbitală de 0,112, Dinkinesh se apropie până la 1,95 UA de Soare la periheliu până la 2,44 UA la afeliu.^[32] Orbita asteroidului este înclinată cu 2,1° față de planul Sistemului Solar.^[33] Dinkinesh este, probabil, un membru al familiei Flora, un grup de asteroizi care au caracteristici orbitale similare cu asteroidul părinte al familiei 8 Flora.^[5](p5)

Nava spațială Lucy a făcut un zbor al lui Dinkinesh de la o distanță de 425 km (264 mi) pe 1 noiembrie 2023 16:54 UTC.^[34] Zborul lui Lucy peste Dinkinesh a fost anunțat de NASA și echipa științifică Lucy pe 25 ianuarie 2023, la mai bine de un an după ce Lucy a fost lansat în octombrie 2021.^[35] Asteroidul a fost inițial trecut cu vederea ca o potențială țintă de zbor, deoarece era prea mic.^[36] A fost identificat în august 2022 de Raphael Marschall, colaboratorul misiunii Observatorului de la Nisa, care a investigat 500.000 de asteroizi pentru posibile zboruri apropiate cu nava spațială.^[37][38] Traiectoria originală a lui Lucy a luat-o la 64.000 km de Dinkinesh, dar o serie de manevre de corectare a traiectoriei planificate din mai până în septembrie 2023 i-au permis lui Lucy să se apropie mult mai mult.^[39][40][41]

Dinkinesh a fost primul și cel mai mic asteroid studiat de Lucy în timpul misiunii sale și este cel mai mic asteroid din centura principală explorat până acum de nave spațiale.^[42] Zborul peste Dinkinesh a servit pentru a testa capacitățile de urmărire autonomă ale lui Lucy înainte de a le aplica principalelor sale ținte științifice, troienii lui Jupiter.^[43][44] Lucy a făcut primele imagini cu Dinkinesh în perioada 3-5 septembrie 2023, când asteroidul se afla la 23 de milioane de km de nava spațială.^[45] Nava spațială a continuat să-l fotografieze pe Dinkinesh de la distanță pentru a-i ajuta navigația optică în zilele înainte de zbor.^[46] Deoarece Dinkinesh este foarte mic, Lucy nu a rezolvat detaliile de suprafață pe Dinkinesh până în ziua zborului. La cea mai mare apropiere, Lucy se mișca cu 4,5 km/s în raport cu Dinkinesh și era de așteptat să facă imagini cu o rezoluție de 2 metri/pixel ale asteroidului cu aparatul de fotografiere L'LORRI pancromatic, imagini color de 15 m/pixel făcute cu aparatul L'Ralph și spectre în infraroșu apropiat de 24 m/pixel și măsurători termice cu spectrometrul L'TES.^[47][48] După zbor, instrumentul L'LORRI al lui Lucy a continuat să-l observe pe Dinkinesh timp de patru zile pentru a măsura curba de lumină a asteroidului.^[49]

Diagramă orbitală a zborului lui Lucy peste Dinkinesh (1999 VD57) pe 1 Noiembrie 2023

Primele imagini cu Dinkinesh (încercuit) făcute de sonda Lucy în Septembrie 2023

În timpul zborului, nava spațială Lucy a descoperit că Dinkinesh are un satelit natural de 220 m în diametru.^[3] Satelitul este numit Selam (denumirea completă Dinkinesh I Selam), după resturile fosile ale unei femele Hominin Australopithecus afarensis de trei ani (aceeași specie ca fosila Lucy) găsite în Dikika, Etiopia în 2000. ^[51](p5)Selam înseamnă „pace” în limba amharică ( ሰላም) și a fost propus de Raphael Marschall.^[52] Numele a fost aprobat de WGSBN al Uniunii Astronomice Internaționale la 27 noiembrie 2023.^[53][54](p5)

Împreună, Dinkinesh și Selam formează un sistem binar de asteroizi. Dinkinesh este al doilea asteroid binar din centura principală explorat de o sondă spațială, după 243 Ida de Galileo în 1993. Sistemul binar Dinkinesh seamănă cu sistemul binar de asteroizi din apropierea Pământului 65803 Didymos ca mărime și compoziție, dar diferă ca locație față de Soare, ceea ce le permite oamenilor de știință să compare natura asteroizilor binari în diferite medii.^[55][56] În săptămânile dinaintea zborului, sonda spațială Lucy a descoperit că luminozitatea lui Dinkinesh nu a variat așa cum era prezis, ceea ce a oferit primele indicii ale naturii binare a lui Dinkinesh.^[57][58] Imaginile cu Selam luate după zborul lui Lucy au dezvăluit că este un binar de contact cu doi lobi atașați unul de celălalt. În timp ce asteroizii binari de contact sunt obișnuiți în Sistemul Solar, Selam este primul exemplu cunoscut de satelit binar de contact al unui asteroid.^[59]

Dinkinesh și Selam fotografiat la șase minute după cea mai mare apropiere, dezvăluind natura binară de contact a satelitului

Dinkinesh și Selam fotografiați de camera de urmărire terminală a lui Lucy în timpul zborului. Mișcarea aparentă a lui Selam se datorează în primul rând schimbării perspectivei în timpul zborului lui Lucy.

Dinkinesh și Selam fotografiați în culoare falsă de camera L'Ralph a lui Lucy

Se așteaptă ca Selam să aibă o origine similară cu cea a sateliților de asteroizi „grămadă de moloz”, despre care se crede că au provenit din evenimentele de eliminare de masă ale corpului primar în trecut.^[60][61] Aceste evenimente de pierdere a masei au loc atunci când asteroidul se rotește suficient de repede încât materialul se acumulează de-a lungul ecuatorului și este aruncat pe orbită de forța centrifugă.^[62][63] Materialul arauncat formează un disc în jurul asteroidului, care în cele din urmă se formează într-un satelit.^[64] Reflexia neuniformă a luminii solare de pe suprafața unui asteroid, care se numește efectul Yarkovsky-O'Keefe-Radzievskii-Paddack (YORP), este responsabilă pentru accelerarea rotațională a asteroizilor până la punctul de pierdere a masei.^[65] În timpul unui eveniment de pierdere a masei, momentul cinetic al asteroidului este transferat materialului său aruncat, ceea ce încetinește viteza de rotație a asteroidului.^[66]