Etimologie

Din latină absolutus, cu sensuri după franceză absolu.

Pronunție

  • (cu asimilare) AFI: /ap.so'lut/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
absolut
Singular Plural
Masculin absolut absoluți
Feminin absolută absolute
Neutru absolut absolute
  1. care este independent de orice condiții și relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit.
    Liniște absolută; întuneric absolut.
  2. (despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus.
    Autoritate absolută.
  3. (mat.; despre mărimi) a cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
absolut
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ absolut absoluturi
Articulat absolutul absoluturile
Genitiv-Dativ absolutului absoluturilor
Vocativ ' '
  1. (fil.) principiu veșnic, imuabil, infinit, care, după unele concepții filozofice, ar sta la baza universului.

Cuvinte compuse


Traduceri


Adverb

  1. (servește la formarea superlativului) cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai, perfect.
    Argumentare absolut justă.
  2. (întărind un pronume sau un adverb negativ)
    N-a venit absolut nimeni.


Traduceri

Referințe





(svenska)

Etimologie

Din latină absolutus, probabil prin franceză absolu.

Pronunție


Adjectiv

absolut (comp. absolutare, sup. absolutast)

  1. absolut, complet, deplin, nelimitat

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Adverb

absolut (comp. absolutare, sup. absolutast)

  1. (în mod) absolut, complet, deplin, nelimitat

Sinonime

Referințe