Nicolae Dabija (general)

Nicolae Dabija
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Huși, Vaslui, România Modificați la Wikidata
Decedat (47 de ani) Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral de brigadă
general  Modificați la Wikidata
Pentru alte sensuri, vedeți Nicolae Dabija (dezambiguizare).

Nicolae Dabija (n. 15 august 1837, Huși – d. 1 decembrie 1884, Paris) a fost un general și om politic român.

Născut la Huși, în 1837, a urmat cursurile Academiei Mihăilene din Iași. În anul 1858 este trimis în Franța pentru a urma cursurile Școlii Militare din Metz. După absolvire s-a întoars în țară, încadrând-se în armată, inițial cu gradul de sublocotenent de artilerie.[1]

A avansat în cariera militară, în 1864 fiind numit subdirector al Stabilimentului de artilerie. A participat la Războiul de Independență al României (1877-1878), în calitate de comandant al artileriei Diviziei Infanterie, luând parte la bătăliile purtate de armata română la Plevna și Vidin.[1]

După război, colonelul Nicolae Dabija a intrat în politică, fiind atras de doctrina liberală. A deținut mai multe funcții politico-administrative în guvernele aflate la conducerea României după anul 1878: Ministru de Război (în perioada 8 ianuarie 1879 - 10 iulie 1879), Ministru ad-interim al Finanțelor (10-27 aprilie 1881) și Ministru al Lucrărilor Publice de mai multe ori (24 octombrie 1880 - 9 aprilie 1881; 10 aprilie - 8 iunie 1881; 9 iunie 1881 - 31 iulie 1884).[1]

Compania engleză "Danube and Black Sea Railway Kustenge Harbor" construise în perioada 1856-1862 calea ferată Constanța-Cernavodă. Deoarece prin Tratatul de la Berlin (1878) Dobrogea i se atribuise României, compania engleză a solicitat răscumpararea căii ferate de către statul Român, cerând 18.752.706 lei aur. Colonelul Nicolae Dabija, ca reprezentant al statului român, și delegatul companiei engleze au semnat, la 9 noiembrie 1882, contractul de răscumparare, pentru suma de 16.800.000 lei, votată la 21 mai 1882 de Adunarea Deputaților, sumă care s-a plătit într-o singură rată, în 1882.

În anul 1883 Nicolae Dabija a fost avansat la gradul de general de brigadă. A murit însă după numai un an (1 decembrie 1884) la Paris, în vârstă de 47 de ani.[1]

Referințe

modificare


Predecesor:
Ion C. Brătianu
Ministrul Apărării Naționale
8 ianuarie10 iulie 1879
Succesor:
maior Dimitrie Lecca